Noua lume/noua viață

Ieri am primit câteva rânduri de la una din doamnele care beneficiază de serviciile noastre. Este un om care a experimentat boala oncologică și își caută locul în „noua lume/noua viață”, care până la pronunțarea cuvântului CANCER, părea o lume normală.

După…toate se schimbă. Dar interesant este că rămân în amintire doar lucrurile frumoase și cele care contează. 

Ne-au impresionat foarte mult cuvintele ei și vrem să le împărtășim cu voi. Poate își fac oamenii curaj și ne caută. Avem soluții pentru fiecare. Avem vise pe care le putem realiza împreună:

„Totul a pornit de la un bilețel pe care l-am primit într-o zi, de la un medic. Era doar o adresă și un număr de telefon. Mult timp am rătăcit biletul acela printre actele medicale. L-am găsit din întâmplare, după câteva luni, când mi-am făcut ordine în dosare. Înțelesesem că dacă sun, voi putea lua legătura cu oameni care trecuseră prin aceeași experiență ca și mine. Oameni cu aceleași probleme medicale (cancer).

Și am sunat, gândindu-mă că poate, au și ceva grupă de aerobic, că mie-mi era greu să mă urnesc de una singură, să fac puțină mișcare și să scap de cele 12 kg, pe care le luasem în ultimele 6 luni.

Mă așteptam să găsesc persoane distruse fizic și moral, care-și duc cu greu povara bolii, persoane picate în depresia cruntă. Îmi și pregătisem o voce gravă și scuze că poate nu sunt atât de bolnavă, că poate sunt altele care au mai mare nevoie de ajutor.

Mi-a răspuns o voce cristalină, care m-a anunțat cu entuziasm că pot intra chiar în ziua următoare, în legatură cu o bună parte dintre fetele din asociație (Asociatia Oameni Buni), pe Zoom, unde L., frumoasa și misterioasa profă de filozofie, ne propunea diverse subiecte de dezbatere. Se căutau căile prin care puteam să ne dezvoltăm, să ne recăpătăm încrederea în noi și speranța că totul va fi bine. Un drum spre vindecare. Și se identificau cele care ne-au făcut rău, de care trebuie să stăm departe.

Fetele nu arătau, niciuna așa cum îmi imaginasem.

A.N., cea cu care vorbisem la telefon, părea să fi terminat liceul de câțiva ani, să fie încă la facultate. Aș fi putut crede asta, dacă n-aș fi aflat că are o fiică, de vârsta fiicei mele. Și care nu știu dacă întâmplător, a fost o vreme, colegă de liceu cu fiica mea. Când m-am uitat pe profilul de facebook al A.N., mi-am amintit de o poză frumoasă, în care toți din familie sunt în costume de epocă, pe care o mai văzusem, cu câțiva ani în urmă. Și nu știu dacă tot întâmplător suntem născute în aceeași lună, eu în 13, ea în 14. Și că amândouă ne înflăcărăm repede, ne revoltăm pentru nedreptăți și luptăm de multe ori pentru cauze pierdute. Și că ne consumăm pentru lucruri care nu ar merita.

Ea ține în viață asociația asta și se zbate să o extindă, pentru cât mai mulți oameni care au nevoie sa fie ajutați. Și ei poate, uităm să-i mulțumim, de fiecare dată, pentru tot ce face pentru noi.

Alături de ea sunt M.Z și D.P, de câțiva ani. M.Z. e unul dintre oamenii cu care aș porni oricând la drum, fără să-mi fie teamă că mă va abandona vreodată. E unul dintre oamenii aceia buni necondiționat, pe care îi găsești rar..

La fel e și I.M. Pe ea o simt cel mai tare de dincolo de monitor, îmi transmite o stare , o emoție.

Pe D.P. o admir și o invidiez. Poate să vorbească liber ore întregi, fiind în temă mereu cu toate și foarte bine documentată.

L.C. e profa delicată, care dă o notă de sensibilitate adunării, prin ideile ei artistice.

A.V. e printre partenerele mele preferate de joacă. Se poate prosti la fel de mult ca mine. Uneori chiar mai mult. Dincolo de masca aceea a indiferenței, se ascunde un om de-o sensibilitate extraordinară. C.V. e la fel, stie să aducă veselia în grup, de fiecare dată. Și-i pasă și e implicată. Și cu ea fac echipa bună.

Pe E.G. o admir că se implică în astfel de activități. E încă un copil. Și are multe întrebări. E voluntar și aduce în trupă ceva din visele acelea din tinerețe, pe care multe dintre noi le-am uitat, când voiam să salvăm lumea.

S.G.C. e veselă mereu și cu zâmbetul pe buze. Lângă A.M aș sta toată ziua, pentru râsul ei sincer, cu care ne descrețește frunțile.

A.C. e voluntar și ea. Este extraordinar că tineri, cu cariere, se implică în astfel de asociații, ajutând oameni.

L.V. e cu noi mereu online, nu se lasă de trupă. Știu că va veni o zi, când ne vom putea întâlni, fără atâtea griji.

De C.P. și C.R. nu mai vorbesc…Sunt oamenii care m-au făcut să-mi aud gândurile, să scot sunetele pe care nu mi le mai auzeam, vorbind tot mai puțin, în ultimul an.

Tuturor le mulțumesc.

Știu că am alături niște „Oameni buni”.

Împreună, scriem o poveste.

Și visăm că vom avea într-o zi, o casă a noastră, din aceea cu gradină verde și cu perdeluțe la ferestre. Unde să ne putem aduna, în zilele cu soare, și în cele ploioase, care vor veni.”

Mulțumim draga noastră prietenă pentru curajul tău de a pune pe hârtie gândurile tale și pentru încrederea pe care ne-o acorzi

Distribuie